miercuri, 9 octombrie 2013

Noul single Keky, a scapat pe net in varianta demo, inainte de lansare.


Track-ul se numeste "Dirty Song", este o piesa de club, cu versuri greu de difuzat pe radio sau TV, insa chiar nu suna rau deloc pentru un demo.
Productia este semnata Dj Kantik, Turcia si sunt foarte curios daca piesa va mai fi lansata. 
Cantaretul a postat pe pagina de Facebook anuntul cum ca aceasta piesa nu va mai fi lansata, din cauza unor divergente cu Dj Kantik, insa cum moda impacarilor inca e in tendinte, nu se stie. 
Click pentru a sterge fisierul!
Mai jos aveti piesa. Pareri? Merge de o bumtaiala in club? :D



sursa: www.eusunttu.ro
sursa foto : facebook Keky

joi, 3 octombrie 2013

Sunt lesbiana

Nu, nu e vorba despre mine. Desi imi plac femeile la trup si la suflet, imi place sa le urmaresc cu privirea pe strada, sa le miros si sa le intuiesc dinauntrul, am ales sa-mi petrec viata si amorul cu un barbat. El e sufletul meu pereche.
Dar as fi putut fi lesbiana, daca n-as fi fost heterosexuala.
O sa ma iertati daca nu cred ca homosexualitatea e o boala. Am cativa cunoscuti gay si va jur ca toti sint cit se poate de sanatosi. De fapt, chiar arata si se simt mai bine decit majoritatea prietenilor mei heterosexuali.
N-am o opinie despre ce ii face pe unii oameni homosexuali. Daca e chestiune de genetica, de anturaj, de teribilism, de curiozitate, de confuzie, de un pic din toate la un loc sau de nimic din toate astea. Si nici nu ma simt obligata sa am o opinie. Nu-mi pasa ca n-am argumentele la indemina cind un homofob sau altul ridica vocea la mine, incercind sa ma convinga ca “oamenii astia” ar trebui interzisi prin lege sau tratati de ceva ce eu cred ca e o chestiune de optiune personala si nimic mai mult.
Cunosc femei care nu dorm cu lumina stinsa. Si barbati care isi fac unghiile cu lac. Alte femei care nu poarta niciodata culoarea galbena sau care isi coafeaza parul intotdeauna spre dreapta, niciodata spre stinga. Barbati care se scarpina in ureche cu acelasi deget, intr-un numar fix de miscari, niciodata mai multe. Doar pentru ca eu nu ma scarpin in ureche si-mi aranjez parul oricum nu inseamna ca eu sint corecta si ei sint gresiti. Atita vreme cit nu ma obliga pe mine sa dorm cu lumina aprinsa, ma bucur ca ei se simt fericiti cu veioza lor si gata.
Oamenii gay pe care-i cunosc sint oameni frumosi. Sensibili, deschisi, creativi, cu simtul umorului si al masurii. Genul de oameni pe care-mi place sa mi-i stiu aproape. Pina acum, viata lor sexuala nu m-a incurcat niciodata, la fel cum nu m-a incurcat nici viata sexuala a amicilor mei heterosexuali. E un capitol adiacent, care tine de miezul fiecaruia si pot respecta asta. Pot asculta povesti de dragoste intre doi barbati fara ca asta sa-mi zgindareasca vreo emotie negativa. Sint tot doua suflete care incearca sa se gaseasca, ce daca amindoua se gasesc in trupuri imbibate in testosteron? Pot admira doua femei privindu-se languros fara ca asta sa ma faca sa ma gindesc la un film porno ieftin. Sint oameni care-si cauta linistea, echilibrul, sufletul pereche. Si nu stiu sa existe vreo regula care sa spuna ca sufletele pereche se gasesc in trupuri de sexe diferite.
Ce am observat insa la oamenii mei gay e ca se simt singuri mai des si mai intens decit alti oameni. Ca sint mai obositi, pentru ca se lupta mai mult decit noi restul. Sint obositi pentru ca le-a luat o vreme si un sac de energie sa inteleaga cum si de ce sint altfel. Apoi le-a mai luat o vreme sa decida cum or sa traiasca. S-au luptat cu sentimente de vinovatie, de gresit, de teama, de singuratate. Apoi au ales sa fie cine sint si-au inceput sa comunice asta celor dragi. Moment in care a inceput greul. Parinti in negare, lacrimi, despartiri, amenintari, dezamagiri, intrebari, respingere, singuratate. Pentru ca e genul de veste care pica greu pentru un parinte care visa la nepoti, pentru o sora care se pregatea sa fie domnisoara de onoare la o nunta traditionala, pentru un prieten care credea ca isi cunoaste bine amicul, dar nu banuia secretul unui abordari sexuale gay. Si la toate astea se adauga greul de a-ti gasi un partener, de a fi cine esti oriunde, de a lasa oamenii sa te cunoasca, de a infrunta prejudecati, mitocanii, priviri piezise.
Eu zic ca oamenii gay merita niste medalii de curaj. Pentru ca au inteles ca si de ce sint altfel, au acceptat asta despre ei, au recunoscut asta in fata oglinzii, a parintilor si a lumii intregi si aleg sa traiasca exact asa cum sint, fara minciuni si inselatorii de dragul convenientelor.
Cred c-ar trebui sa ne incruntam mai putin cind vine vorba de optiuni de inima si dormitor. Si sa fim mai milosi cu cei care aleg calea mai putin batatorita, oricare-ar fi motivele lor. Daca nu chiar sa-i ajutam cu o privire complice… O buna prietena a facut mai mult decit atit. A construit un site menit sa asigure femeile lesbiene ca e in regula sa iubeasca alte femei, si pe familiile lor ca lesbianismul nu e o maladie, ci un stil de viata asumat. Pentru ca e greu sa accepti ca esti gay si la fel de greu, daca nu chiar mai greu, le e celor apropiati tie sa accepte asta odata cu tine. Sunt lesbiana contine povesti anonime, marturii adevarate, emotii curate. Ca niste jurnale care nu vor fi publicate niciodata, din cauza publicului ostil. Si e pacat.
Voi ce simtiti despre asta? Aveti aproape oameni gay? Sinteti gay? Si daca da, cum e la voi in lumea voastra?

marți, 1 octombrie 2013

Club Still One LGBT REVINE LA IASI

Club Still One LGBT revine ! Va asteptam sambata 12-10-2013 incepand cu orele 22:00 la WHITE PARTY in Back in Time (iasi ) , vis-a vis de Gradina Botanica! Muzica si distractia va fi asigurata de MC CATALIN RADU SI DJ Cupidutza ! SURPRIZELE SI CONCURSURILE NU VOR LIPSI ! PRIMII 20 SOSITI VOR AVEA PARTE DE O SURPRIZA!
Intrare:10 lei
Informatii si rezervari :0744106328
Parteneri media : STILL ONLINE, STILL ONE LGBT ,ROMANIA STIRI GAY . Radio G one
SPONSORI : AVENTURI EROTICE , ESCAPE RESTAURANT, LUX TAXI!



duminică, 29 septembrie 2013

Cum este sa fii gay in Romania. Povesti din interiorul comunitatii LGBT

Minoritatile sexuale din Romania se plang ca sunt adesea victimele discriminarii. Membrii comunitatii LGBT (comunitatea lesbiana, gay, bisexuala si transsexuala) traiesc adesea ascunsi de ochii lumii, ai familiei si ai celor care ar trebui sa le fie prieteni.
Atunci cand copiii cresc si ajung la pubertate ori in perioada adolescentei, incep sa manifeste atractie pentru persoanele de sex opus. Exista insa si baieti care nu reactioneaza la farmecele colegelor aflate in plina dezvoltare, la fel cum exista si fete care nu se lasa ademenite de cel mai popular baiat din scoala. Asa explica Alex, de 24 de ani, orientarea lui sexuala. Alex este gay.

Alex, despre femei: "Nici nu ma incita, nici nu ma excita"

"Inca de cand eram mic si eram constient de anumite lucruri, ma uitam la barbati si ii admiram pentru frumusetea lor sau pentru corpul lor bine facut. Nu am constientizat ca peste ani imi voi dori sa simt ceea ce priveam atunci si nici ca ma vor atrage", a inceput Alex povestea sa. Inca din adolescenta, era inconjurat de zeci de fete. Si acum este, spune el.

Le admira pe fetele care arata bine pentru ca, spune el, "ce-i frumos si Lui Dumnezeu Ii place", insa ele "nici nu-l excita, nici nu-l incita". Acesta este un adevar pe care Alex a reusit sa-l ascunda de colegii sai de la liceul din Botosani unde a studiat, de cunoscuti, de familie.

Prima relatie, la 18 ani. Partenerul, un om de afaceri pe care l-a cunoscut pe Internet

"Fericirea se poate exprima in mii de feluri, iar atunci cand o cauti, nu se stie niciodata unde o poti gasi sau cui o poti oferi", sustine Alex, facand legatura momentul in care a simtit primii fluturasi in stomac, pe vremea cand era in clasa a XI-a si avea 18 ani.

Atunci a cunoscut un barbat pe Internet si au vorbit timp de vreo trei saptamani, iar in cea de-a patra au hotarat sa se intalneasca.

"Nu ne-am vazut pe web si nici in poze, dar vorbeam cu orele si nu ne plictiseam. Niciunul dintre noi nu aducea vorba de poza si nici nu il intreba pe celalalt cum arata. Ne descopeream prin acele cuvinte simple care... ne apropiau si mai mult. M-a chemat la el, la Brasov. Eu locuiam in Botosani. Ma crezi ca nu am stat pe ganduri si m-am dus direct la autocar?".

Asa a inceput prima relatie a lui Alex cu un barbat, un om de afaceri din domeniul imobiliar din Brasov, in varsta de 35 de ani.

A mers pana in celalalt capat de tara pentru a cunoaste un barbat pe care nu-l vazuse nici macar in poze: "Mama stia ca sunt in excursie"

I-a spus mamei ca pleaca intr-o excursie cu doua prietene, dar s-a dus sa se intalneasca cu un barbat pe care nu-l vazuse nici macar in poze.

"Sincer, nu ma asteptam sa fie un print. Doream doar sa cunosc o persoana care sa ma faca sa simt ca viata prinde un alt contur. Stabilisem ca vine sa ma ia cu masina de la autogara si a venit. Sincer, cand l-am vazut... Am ramas placut surprins. Era un barbat foarte fin si care zambea intotdeauna. Nu am sa uit primele lui cuvinte: 'Buna seara, ochi albastri'. Stiu ca m-am inrosit. El mi-a spus: 'Capul sus, pentru ca eu te plac si chiar esti frumos! Nu doar sufletul iti este frumos. Totul este frumos'", a povestit Alex despre barbatul pe care il descrie ca fiind inalt, cu ochii caprui, zambetul larg si "cu buzele rosii, de zici ca erau petale de trandafir".

"Putea fi un psihopat"

Barbatul pe care il cunoscuse pe Internet i-a luat o camera la hotel pentru trei zile, pe vremea cand, spune el, era doar un pusti care credea in dragostea la prima vedere si in "printi".

Intrebat de ce nu a mers la el acasa, daca acesta locuia in Brasov, Alex a spus ca a preferat sa stea la hotel pentru ca nu il stia. "Putea fi un psihopat. Nu cunosteam aceasta lume. Lumea gay e o lume dura, in care cel mai tare invinge. O viata avem si trebuie sa o traim, dar trebuie sa ne ferim si sa avem grija de ea", a tinut sa precizeze Alex.

In orele care au urmat, s-a consumat si prima noapte de dragoste. "A fost o noapte de dragoste, nu de sex", spune Alex.

Lumea gay, o lume dura

Dupa un weekend cu iesiri in mall, la cinema, in padure, intr-un parc de distractii si la un orfelinat, Alex s-a intors la Botosani, iar la sfarsitul saptamanii urmatoare, cei doi s-au revazut la Predeal, insa lucrurile au luat o turnura nefericita. Tanarul a povestit ca barbatul cu care se vedea i-a marturisit ca este casatorit si are doi copii.

Dupa intoarcerea la Botosani, au urmat zile intregi de suferinta pentru Alex. "Timp de o luna nu am putut sa mananc nimic. Era sa pierd un an de scoala. Mama plangea si nu intelegea ce-i cu mine, iar ma inchideam si plangeam si mai mult". Asa s-a terminat prima si singura relatie a lui Alex.

Au trecut mai multi ani de la acel moment, insa Alex nu are nici acum un partener. "Lumea gay nu ofera numai oameni de calitate. Poti sa intalnesti oameni care habar nu au ce-i cu viata, dar cauta aventuri si barbati cu care sa faca sex. Am mai cunoscut baieti, dar foarte multi vor sex si acum e cam periculos sa te aventurezi. Sunt atatea boli si sunt oameni care mint ca sunt sanatosi, doar ca sa faca sex neprotejat. De-aia zic ca lumea gay e dura", a explicat tanarul.

Alex: "Mama inca mai intreaba cand ii voi aduce si eu o fata acasa"

Alex este acum student la o facultate de stat din Bucuresti. Prefera sa le ascunda colegului de locuinta, celor de la facultate si mamei sale adevarul despre orientarea sa sexuala. Tatal si sora lui au murit, iar mama lui locuieste singura la Botosani, tocmai de aceea tanarul nu are de gand sa ii spuna niciodata ca este gay.

"Ea a ramas tot ce e mai scump pe aceasta lume. Nu vreau sa pateasca ceva. Ea este cea care m-a ajutat intotdeauna. In plus, eu cred ca si-a dat seama de mine. Cateodata ma mai intreaba cand o sa vin si eu cu o fata acasa, dar cred ca o mama intotdeauna simte ce se intampla cu copilul ei. Cred ca nu vrea sa ma raneasca. Inainte sa vin la facultate, mi-a spus asa: 'Alex, sa ai grija ca persoana care te va iubi, barbat sau femeie, sa nu-si bata joc de tine. M-ar durea enorm'".

Catalin - la fel ca ceilalti, dar gay

Catalin Radu are 21 de ani si studiaza la Londra. In jurul varstei de 14 ani, atunci cand se afla inca in Romania, si-a dat seama ca preferintele sale sunt altele decat cele ale majoritatii. Inca de la inceputul discutiei, vine si prima lamurire din partea sa: "nu mi-am dat seama ca sunt altfel, sunt la fel ca toti ceilalti, toti suntem, indiferent de culoare, conditie sociala sau orientare sexuala".

A trecut printr-o perioada de negare si "documentare", dar si-a dat seama ca este gay. Familia sa stie, dar nu a reusit sa-l inteleaga pe deplin nici macar acum, iar asta il intristeaza.

Romania l-a discriminat, dar el va sarbatori Ziua Nationala de peste hotare

"Din pacate, semnele unei educatii comuniste inca persista in Romania", a constatat cu mahnire Catalin, care a avut de infruntat reactii violente din partea celor de aici.

In timp ce povesteste despre experienta sa, Catalin se afla intr-un tren de mare viteza care il duce la Bradford, acolo unde il asteapta mai multi prieteni, pentru a sarbatori Ziua Nationala a Romaniei. La varsta majoratului a luat calea strainatatii, impreuna cu partenerul sau.

"Am avut norocul sa plec din Romania la scurt timp dupa implinirea a 18 ani si pentru ca l-am intalnit pe al meu partener, pot spune ca am reusit sa evit multa violenta si ura din partea societatii romanesti. A avea un partener, o persoana pe care te poti baza si care iti este alaturi indiferent de situatie este un lucru pe care din ce in ce mai putini oameni il gasesc, asa ca eu sunt mandru sa spun ca am un iubit care este cam tot ce mi-as putea dori", a povestit Catalin.

Gay la Londra, gay "mai liber"

La Londra se simte liber si are parte de mai putine remarci rautacioase decat in Romania. "De ferit nu ne prea ferim mai de nimic, locuind intr-o metropola ca Londra, unde sexualitatea este acceptata. Ma bucur ca aici am posibilitatea sa fiu eu, fara masti si fara sa pretind ca sunt altcineva. Nu am intalnit multe persoane care sa fie deranjate de sexualitatea mea, iar daca s-a intamplat sa deranjez, de multe ori acea persoana a provenit de undeva departe, dintr-un ex-bloc comunist" a povestit tanarul roman.

Cu toate acestea, el a trecut peste cuvintele urate si peste loviturile primite, mentionand ca a observat o schimbare in bine, cu ocazia ultimei sale vizite in Romania. 

vineri, 27 septembrie 2013

PRO TV, dat în judecată pentru prima "nuntă" gay in România

www.protv.ro/
PRO Tv a fost dat în judecată pentru organizarea şi difuzarea primei "nunţi" de homosexuali din România, în cadrul emisiunii „Patru nunţi şi o provocare”, informează joi wowbiz. 30 de ONG-uri, un arhiepiscop şi câteva vedete din showbiz s-au aliat pentru a protesta împotriva emisiunii pe care o consideră un atac la una dintre valorile fundamentale ale umanităţii: familia, ca uniune sacră între un bărbat şi o femeie.
Emisiunea „Patru nunţi şi o provocare” a fost precedată de proteste ale societăţii civile, care a tras semnale de alarmă că televiziunea are (sau ar trebui să aibă) un rol educativ şi că este nociv să impregnezi minţile celor din audienţă, printre care copii şi adolescenţi cu discernământul încă în formare, cu ideea că o căsătorie între două persoane de acelaşi sex este ceva firesc.
În ciuda protestelor, Pro Tv a dat totuşi emisiunea pe post iar săptămâna trecută, românii au putut asista la "prima căsătorie" între doi homosexuali.
www.protv.ro/
În România, conform art. 259 din Codului Civil al ţării, capitolul “Familie”, "Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii", aşadar, pentru oficierea primei "castorii" între doi bărbaţi, Pro tv a trebuit să aducă un (o doamnă) pastor, tocmai din Florida, unde mariajele gay sunt ceva permis.
"Ceremonia" de "căsătorie" a fost ţinută la studiourile Pro Tv din Buftea, pe malul laculu,i şi a fost "oficializată" de pastorul Diane Fisher. "Slujba" s-a desfăşurat în limba engleză, iar tradiţionalul „acum poţi săruta mireasa” s-a transformat în „now, you may share a kiss” (acum vă puteţi sărută).
Primele reacţii ale societăţii civile la "nunta PRO TV" au apărut înainte de difuzarea emisiunii pe post. O mamă, de profesie psihosociolog, a iniţiat o petiţie online prin care condamnă gestul PRO TV-ului:"Am aflat din presă că PRO TV lucrează la un nou format de emisiune: „Patru nunţi şi o provocare”. La trei cupluri normale, este adăugat şi un cuplu de homosexuali, care vor să-şi instituţionalizeze relaţia. În fapt, PRO TV vrea să ne inducă ideea că doi homosexuali pot forma o „familie”. Din statutul meu de mamă, nu pot decât să-mi fac griji cu privire la lumea în care va trăi fetiţa mea. Doresc să aibă parte de normalitate; normalitatea este mediul în care eu o cresc şi singurul în care se simte în armonie cu ea însăşi. Eu, personal, crescând într-un mediu armonios, încă o pot educa aşa cum îmi dictează bunul-simţ, responsabilitatea de părinte, filosofia de viaţa şi principiile unei lumi normale. Recunosc, nu mă mai regăsesc în principiile acestei lumi deschise”, scrie Dana Cleopatra Captilin în textul petiţiei care în scurtă vreme a ajuns la peste 5.000 de semnături.
www.protv.ro
30 de ONG-uri, printre care Pro Vita şi Alianţa pentru Demnitate Naţională au răspuns apelului făcut de Dana Captilin: "Acţionaţi după cum vă dictează fiecăruia conştiinţa, care-şi va face într-o zi bilanţul. Eu vă cer doar, ca mamă, să vă opuneţi acestui proces de distrugere a nucleului de bază al societăţii, realizat prin unirea dintre femeie şi bărbat, adică de cei care dau definiţia Familiei noastre dintotdeauna".
Protestul a devenit public mai ales prin intermediul Facebook-ului. ONG-urile şi cei ce susţin apelul Danei au format Coaliţia pentru Familie, „o organizaţie informală a tuturor celor care doresc să păstreze intacte valorile familiei tradiţionale”
Coaliţia a trimis pe adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului zeci de sesizări, cerând închiderea show-ului Pro Tv, înainte de difuzarea emisiunii cu "nunta" celor doi gay. Nu au avut succes. Emisiunea s-a difuzat.
În plus faţă de cererile către CNA, Asociaţia Pro Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi şi Alianţa pentru Demnitate Naţională au intentat două acţiuni în justiţie, încercând în ultimul moment să determine oprirea emisiunii de la difuzare printr-o decizie judecătorească, însă, din păcate, cererea a fost depusă prea târziu. În prezent, cele două acţiuni încă se află pe rolul judecătoriilor, cu toate că emisiunea deja a fost difuzată."Am formulat o acţiune pe fond şi o ordonanţă prezidenţială prin care am solicitat oprirea de urgenţă a emisiunii în care apar cei doi. Din păcate, cauza a fost amânată, iar emisiunea a fost difuzată. Oricum, noi nu considerăm că solicitarea a rămas fără obiect, atât timp cât imaginile incriminate pot fi redifuzate", a declarat pentru wowbiz Bogdan Marculescu, avocatul asociaţiei Pro Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi.
Francezii şi Legea Taubira
În primăvara acestui an, în Franţa a fost adoptată o lege care le dă dreptul homosexualilor să se căsătorească şi să înfieze copii. Votată pe 23 aprilie a.c., legea Taubira a fost promulgată de preşedintele Francois Hollande pe data de 18 mai. Pe 29, în Franţa, la Montpellier, a fost oficiată prima căsătorie homosexuală din Franţa. Între doi bărbaţi.
Sute de mii de francezi au ieşit pe străzi să protesteze contra legii Taubira (atât înainte cât şi de căsătoria celor doi homosexuali) protestând împotriva căsătoriilor cuplurilor homosexuale şi, în special împotriva dreptului lor de a adopta. Francezii nu îşi doreau să asiste la o explozie a adopţiilor şi cu atât mai puţin la o escaladare a fenomenului mamelor surogat. Multe femei sărace ar putea deveni, contra cost, se temeau francezii, mame purtătoare de feţi concepuţi in vitro, special pentru homosexuali şi lesbiene. Tradiţionalişti, francezii au considerat legea Taubira un abuz, în special la adresa copiilor, ameninţaţi să crească fără să mai ştie că mama este o femeie iar tata este un bărbat.

sursa: stiriyahoo.com

Cea mai mare ORGIE din lume a îngrozit un orășel suedez. "Cum pot să facă așa ceva?"

Cea mai mare petrecere a swingerilor din lume va fi organizată în micuțul oraș suedez Norrköpings, pe data de 19 octombrie. Evenimentul a stârnit mânia localnicilor, care se tem de impactul pe care "marea desfrânare" îl va avea asupra comunității lor.

Cea mai mare orgie din lume, organizată într-un orășel din Suedia
Cea mai mare orgie din lume, organizată într-un orășel din Suedia / FOTO: thelibertinemagazine.com
Pe 19 octombrie, cea mai mare petrecere de swingeri (cupluri care fac schimb de parteneri) din lume va avea loc în Suedia, în orășelul Norrköpings, relatează thelocal.se.
La eveniment vor participa persoane din toată lumea, însă localnicii nu sunt deloc încântați de eveniment.
"Genul acesta de lucruri n-are ce căuta aici, să facă ei sex și schimb de parteneri. Cred că nu e potrivit într-un oraș cu familii și copii mici", s-a plâns o femeie.
Organizatorii spun însă că temerile sunt nejustificate: "Cum se poate teme cineva de actele sexuale în anul 2013?"


sursa: realitatea.net

joi, 26 septembrie 2013

VIAŢA MEA DE LESBIANĂ

Viaţa mea de lesbiană în Moldova am scris acest articol pentru cei care se simt singuri şi unici în mulţimea de moldoveni heterosexuali şi tradiţionali.Din prima menţionez, cred cu desăvârşire că aşa m-am născut şi că sexualitatea mea e la fel de naturală ca oricare instinct dobândit de la natură. Contrar anumitor prejudecăţi, nu am fost niciodată abuzată, molestată sexual sau dezamăgită de vreun anume bărbat. Am avut o copilărie normală, într-o familie tradiţională moldovenească. Pe parcursul claselor primare îmi petreceam verile la bunica în sat, ironic printre primele surse pe care la citisem despre homosexualitate au fost cărţuliile aduse de iehovişti. Le lăsau bunicii la poartă, neştiind săracii că din cauza războaielor ea rămăsese într-o stare de semialfabetism. Erau cărţi scrise în SUA dar traduse în română, le citeam cu mare interes şi instinctiv ştiam că sunt ridicole şi că distorsionau adevărul, ele mi-au servit drept impuls în găsirea informaţiilor veridice despre acest subiect şi nu numai. Au urmat ani în care am citit reviste, ziare, cărţi de literatură dar şi cărţi religioase căutând şi analizând fiecare pasaj cu referinţă la sexualitate. La şcoală subiectul acesta era tabu, deşi în clasă a noua ni s-a oferit de către psiholoagă liceului o întreagă zi dedicată educaţiei sexuale, nici nu-mi mai amintesc ce teme au fost abordate, ţin minte doar atitudinea homofobă a psiholoagei, catalogând homosexualii drept bolnavi psihic. Apoi în anii de liceu era prevăzută introducerea disciplinii Deprinderi de viaţă, ba chiar primisem manualele în cauză. M-am bucurat mult că vom avea ocazia să discutăm deschis, cu atît mai mult că în manuale subiectul era tratat fără inhibiţii sau stereotipuri. Spre regret peste câteva zile am fost nevoiţi să returnăm manualele, disciplina fiind anulată, dar vestea nu mă întristase extrem de mult, imaginându-mi că psiholoaga homofoba ar putea iarăşi să ne fie profă. Întotdeauna mă simţeam diferită de alţii, nu ştiam exact de ce anume, încercam doar să rămân open-minded, fanatismul religios îmi crea frică deşi nu conştientizam la moment că sunt lesbiană. Iubeam să întru în polemici cu preoţi, colegi de şcoală, comunişti înrăiţi. Un anume incident în clasa a opta mi se întipărise în minte. În pauză discutam despre drepturile homosexualilor şi printre mulţimea de afirmaţii homofobe eu am susţinut că homosexualii ar trebui să aibă drepturi egale, inclusiv dreptul la căsătorie şi adopţie, atunci un băiat m-a întrebat de faţă la toată clasă pe un ton ameninţător
Nu cumva eşti şi tu ca ei?. Presupunerea că eu sunt lesbiană îmi trezise reacţii neaşteptate, m-a făcut să mă simt demascată, micile mele obsesii de-a lungul anilor pentru colege, profesoare, femeile de la TV începeau să prindă sens, a urmat o perioadă de acomodare lentă la ideea că aş putea fi lesbiană. Pentru a nu fi pusă în situaţia de a-mi nega din nou sexualitatea evitam să-mi exprim opiniile faţă de alţii pe acest subiect. Firea asertivă mi-a fost prematur asfixiată, am învăţat de la o vârstă fragedă să-mi păstrez părerile pentru mine, să nu mi le fac publice, de altfel riscam să fiu privită cu suspiciune. E greu să păstrezi o minte lucidă când ştii că orice acţiune îţi poate trăda adevărată natură, ieşirea din turmă fiind descurajată, ba chiar aspru penalizată. Frica de a fi ostracizată a învins asupra raţiunii, am renunţat să întru în polemici. O voce îmi tot răsuna în cap Taci! Nu spune niciun cuvânt, zâmbeşte ca o tembelă, dă din cap în semn afirmativ şi treci mai departe.Apoi m-am îndrăgostit pentru prima oară. A fost indubitabil un sentiment frumos, l-am perceput ca pe ceva absolut natural, fiecare fibră a corpului meu confirmându-mi că ceea ce simţeam era exact ce trebuia să fie. Dar presiunea din exterior de a fi normală şi-a făcut simţită prezenţa. Starea de extaz a fost mereu amestecată cu un soi de anxietate, anxietate ce nu m-a părăsit nici astăzi. Lumea mi se divizase în două jumătăţi incompatibile, în apartamentul ei şi restul lumii ostil nouă. Apropo argumentul concetăţenilor care se cred emancipaţi şi empatici, precum că homosexualii pot să facă ce vor în apartamentul lor, dar nu în public este ridicol şi iresponsabil, pentru că un astfel de comportament ar crea doar probleme de ordin psihologic. Orice individ sănătos supus unei dedublări zilnice ar avea de suferit, capacitatea acestuia de a funcţiona normal îi va fi afectată, iar consecinţe ca depresia sau anxietatea nu se vor lăsa mult aşteptate, lucru care este în detrimentul întregii societăţi. Au urmat 6 luni de priviri lungi, pauze apăsătoare, sex ocazional. A fost o relaţie sortită eşecului, fapt de care ambele eram conştiente din prima clipă, dar nu îndrăzneam să-l spunem cu voce tare. Scurtele momente în care visam la fericirea noastră erau întrerupte brutal de sentimentul fatalităţii. Eram trezită la realitatea că eu nu eram pregătită să înfrunt consecinţele unei vieţi deschise, iar ea era căsătorita. Relaţia nu a avut un sfârşit dramatic, ci mai degrabă unul firesc, o ultimă discuţie, un ultim adio. Eram în ultimul an de liceu şi convinsă că în Moldova un cuplu de acelaşi sex nu are nicio şansă la o viaţă fericită, mi-am propus să mă apuc serios de carte şi nutream gândul la o eventuală evadare spre occident. Niciodată nu am avut mulţi prieteni, dar acea perioadă a fost în particular foarte singuratică. Mă izolasem benevol de restul lumii, refuzam să ies din casă. În internet am găsit un refugiu, acolo am întâlnit oameni exact ca mine, oameni care mă înţelegeau şi cu care puteam discuta deschis pe orice temă. Am făcut cunoştinţă cu persoane din vest, de peste ocean şi chiar am învăţat două limbi străine la perfecţie. În internet am primit susţinerea morală de care aveam atîta nevoie şi puterea de a merge mai departe. După ce am dat Bac-ul pe nota 10 am aplicat la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, crezând că mă voi afla într-un cerc de adulţi intelectuali şi corect informaţi. Absolut greşit! Exact în acea instituţie de învăţămînt superior ignoranţa ajunge culmi ameţitoare. Acolo am fost martor la cele mai homofobe afirmaţii auzite în viaţa mea atît din partea colegilor cât şi din partea profesorilor. Şi acum îmi amintesc de cuvintele domnului Vitalie Ojovanu profesor al catedrei de filosofie şi bioetică, precum că el este capabil să detecteze cu precizie absolută orientarea sexuală a studenţilor după caligrafia lor. La întrebarea mea dacă a avut vreodată studenţi homosexuali, el a evitat să-mi dea un răspuns concret. Şi totuşi cred că se înşela amarnic pentru că, mă gândesc eu, nu şi-ar fi permis să îndruge prostii ca homosexualitatea este o boală, masonii sunt în spatele grupurilor pro-homosexuale, ”scoaterea homosexualităţii din lista bolilor mentale este doar un joc politic etc, ştiind că are o studentă homosexuală chiar în faţa lui, cu o oră înainte dând chiar o lucrare în scris.
Eram consternată, perplexă, iată un profesor universitar aparent respectabil îţi spune exact în faţă că eşti bolnavă. Eu, studenta şi eleva de nota 10, fiica exemplară care n-a creat niciodată probleme eram acum un pericol public, o tumoare malignă care trebuia extirpată de dragul societăţii sănătoase moldoveneşti. Sau îmi amintesc de adunările şefilor de grupă unde prodecanul universităţii ne îndemna să mergem la lecturile homofobe ale pseudo-doctorului Paul Cameron din SUA. Sau venind vorba la ora de genetică umană despre erori genetice în dezvoltarea sexuală a individului, tema homosexualităţii a apărut şi ea în treacăt, stârnind de la colegii mei de grupă reacţii ca eu i-aş împuşca pe toţi, ei sunt nişte nenormali şi chicoteli, profa neluînd niciun fel de poziţie la astfel de reacţii, am întrebat-o dacă crede că persoanele homosexuale sunt din punct de vedere intelectual nesănătoase, răspunsul ei m-a dat peste cap, mi-a spus că nu ştie, pentru că nu a intrat niciodată în contact cu vreo persoană homosexuală. Şi acum mă mustră conştiinţa că nu i-am spus că eu sunt aşa, eu fiind cea mai bună studentă la ora ei din grupă! Din fericire pentru mine primul an la această universitate a fost şi ultimul.Regret că m-am născut în Moldova, regret că am fost bombardată timp de 20 de ani cu informaţii exclusiv heterosexuale, unde homosexualitatea e o boală, dar şi mai mult regret neputinţa care mi-a fost implantată în creier şi doza de ruşine care mi s-a asociat automat ca un reflex pavlovian cu orientarea mea sexuală. Însă ţin să menţionez, niciodată nu mi-am perceput propria homosexualitate ca pe ceva bolnav, urât sau murdar, ci mai degrabă incompatibilitatea dintre mine şi societatea moldovenească a fost motivul conflictelor interioare. Nu aş renunţa la femei pentru nimic în lume, cu atît mai puţin pentru bărbaţi. Dacă aş putea alege să fiu heterosexuală nu aş face alegerea aceasta, fiindcă chiar nu înţeleg de ce ar trebui să renunţ la ceva ce iubesc doar pentru că cineva nu e de acord, nu încalc drepturile nimănui, doar iubesc. Ba chiar sunt ferm convinsă că homosexualitatea mă face o persoană mai bună din punct de vedere etic şi moral. Ca persoană homosexuală duc o viaţă mai conştientă, sunt mai susceptibila la problemele celorlalţi şi nu judec alte persoane doar pentru că sunt diferite de mine.In prezent trăiesc la mii de kilometri distanţă de Moldova şi mă simt în siguranţă, ştiu că drepturile mele sunt într-adevăr respectate, simt pentru prima oară că viaţa mea poate fi fericită şi împlinită, şi că pot avea familia pe care mi-o doresc. Sunt fericită deoarece nu-mi mai sunt atribuite rolurile de victimă, bolnavă sau infractoare, aici sunt pur şi simplu un om normal.